Sunt putini cei care isi gasesc sufletul pereche sau care sunt dispusi la compromisuri pentru a asigura echilibrul unei relatii….dar cati dintre noi reusesc sa treaca peste toate defectele celuilalt si sa nu se intrebe daca prin aceasta doar castiga un barbat/femeie sau isi compromit fericirea?

Anunțuri

Nu inteleg de ce multora li se pare dificil in a accepta o parere…in ziua de azi realizezi ca prietenii pe care tu ii consideri pe viata ajung simple cunostinte  dupa cateva banale discutii! Majoritatea se complac intr-un adevar plasmuit de mintea lor care in majoritatea cazurilor nu coincide cu natura lor reala. Poate sunt naiva si tind sa cred asta dupa spusele unei persoane dragi mie. Nu contest ca am si eu defectele mele pentru ca tocmai diversitatea si aceste imperfectiuni reprezinta criteriul principal care ne detaseaza unii de altii, insa consider ca spre deosebire de alte persoane asemeni mie eu le stiu , nu le neg si nu incerc sa par ceva ce nu sunt si niciodata nu voi fi…ador persoanele care ma corecteaza si care imi demonstreaza ca gresesc prin argumente logice, ador pe aceia care nu judeca o persoana dupa aparente, bani sau nivel de inteligenta, ador persoanele care adora persoane si care cred in faptul ca ati da cu parerea reprezinta o simpla constatare asumata iar nu o judecata!

 

Nu pot sa fiu indiferenta la un om care cerseste pe strada, o batranica care  plange in fata farmaciei pentru ca banii pe medicamente o vor lasa fara paine, la cei bolnavi care se izbesc de crunta realitate in care puterea banului primeaza vietii, la zecile de copii conceputi din „erori” lasati in voia sortii si dezumanizati pana la varsta majoratului…cati dintre noi macar odata in zi se gandesc la a ajuta macar o persoana? Cruntul adevar e ca traim intr-o societate egoista si mult prea preocupata in stabilirea unei etichete, in care toti se confunda intrucat urmeaza sau se straduie sa urmeze acelasi tipar comportamental fals, superficial si fara satisfactii in afara celor banesti.