Daris a împlinit şi el 5 ani în spital. Fără tort, fără prieteni care să-i aducă mult-râvnitele cadouri. Mămica lui şi celelalte mămici din secţia de oncopediatrie a spitalului Marie Curie i-au spus «La mulţi ani!» pe 4 mai; o aniversare între operaţia care i-a „adus” diagnosticul de cancer şi chimioterapie.

        Din luna ianuarie 2009, de când a început să aibă dureri de burtică, Daris Zanfira tot aşa o ţine, luna şi spitalul. Iniţial, un drum la medicul de familie a adus liniştea părinţilor: Daris avea „o indigestie”, de aceea îl durea rău burta. A doua zi durerile au fost şi mai mari şi nu treceau cu nimic. L-au dus pe micuţ la o clinică particulară din Târgovişte. Tot nimic, poate doar „ceva renal”.

          Din durere în durere, cu febră, frisoane, stări de vomă şi dureri cumplite, Daris a ajuns de urgenţă la chirurgie, unde a fost operat. Doar o apendicită. Era deja 11 februarie. A plecat acasă după 7 zile.

           După alte 7 zile, Daris a început să aibă din nou dureri mari de burtă, febră, stări de vomă. Din nou la Urgenţă! De data asta, „vina” a fost a mamei, medicul considerând că nu ar fi supravegheat cu atenţie dieta copilului. Băieţelul a rămas în spital două săptămâni, cu analize, ecografii, antibiotice. N-au reuşit să-i pună un diagnostic clar. Apoi, după alte două săptămâni acasă, Daris s-a îngălbenit. Brusc a devenit „copilul galben”.

           Bineînţeles că a ajuns din nou la spital! Suspect de hepatită, au zis, şi l-au trimis la contagioşi, pentru analize. A ieşit „doar” ficatul mărit. La ecograf, însă, a apărut o malformaţie de vezică biliară şi l-au expediat la Bucureşti, la Spitalul „Marie Curie”. Abia aici, la Computer Tomograf s-au văzut doi ganglioni în vezica biliară şi doi ganglioni pe artera renală. Exista explicaţia de ce copilul era galben!

          Pe 6 aprilie, Daris a fost operat. Intervenţia chirurgicală a durat 6 ore. Medicii au fost nevoiţi să îi taie din intestin. Daris avea icter mecanic şi tumoră colecistică. Biopsia a confirmat diagnosticul: cancer.

Pe 11 mai, Darius a început tratamentul

       Până în noiembrie a făcut deja 8 cure. Undeva, prin vară, între cure, băiatul a făcut şi varicelă. Tratamentul pentru varicelă i-a umflat un pic ficatul, dar Daris rezistă eroic. Vrea să se facă bine şi se pare că dorinţa asta îl ajută: analizele îi ies din ce în ce mai bine. Mai are 10 cure de făcut, până în iunie 2010. Diagnosticului lui Daris este Rabdomiosarcom de căi biliare principale.

De ce are nevoie Daris

       Băieţelul vine cu mămica de două ori pe lună – uneori chiar de trei ori – la spital la Bucureşti, din satul Scheia, comuna Glodeni, judeţul Dâmboviţa. Îi costă autobuzul, 50 de lei dus, 50 întors. Câte 200-300 de lei se duc astfel, în fiecare lună, doar pe transport. Alţi 400 de lei se cheltuiesc pe medicamente şi regim.

       Mama lui Daris, Claudia, are un venit de 456 lei, indemnizaţia de însoţitor, iar Daris, 84 de lei alocaţia şi 91 de lei venitul de handicap. Tatăl lui munceşte în construcţii. Din decembrie 2009 până în martie 2010, lucrările în construcţii sunt sistate. De când este bolnav Daris, tatăl lui nu a putut veni la spital, fiindcă a preferat ca banii care i-ar fi dat pe transport să îi dea pentru tratamentul copilului.

 

Fii bun, ajută!

Cont lei RO88 PIRB 2501 7244 0500 3000

Cont euro RO25 PIRB 2501 7244 0500 2000

Cod swift: PIRB ROBU

Banca Piraeus, sucursala Pipera.

CUI R18990288

Conturile aparţin Fundaţiei COSMIR a trustului Adevărul Holding.

 Moş Nicolae  l-a  găsit pe Darius în Spitalul “Marie Curie”

 Sunt mama unui băieţel în vârstă de şapte ani şi jumătate care a avut neşansa de a se naşte cu o boală genetică rară, numită Recklinghausen, care până la ora actuala a generat tumori la nivelul ambilor nervi optici.

Îngeraşul meu se numeşte Mihai Andrei şi este o binecuvântare în familie. Din păcate, pentru boala lui nu prea există tratamente şi tot ce putem face, momentan, este să mergem la clinica turco-americană John Hopkins Anadolou, care este dotată cu aparatură de ultima generaţie. Acolo i se va face un tratament bazat pe chimioterapie timp de 18 săptămâni.

Ne-am bucurat mult când am primit acceptul lor, însă avem nevoie de 9.530 de euro pentru aceasta, bani de care nu dispunem, noi fiind oameni cu o condiţie socială modestă. Starea lui Andrei se depreciază de la o zi la alta şi vă rog, cu lacrimi în ochi şi durere în suflet, să înţelegeţi durerea şi disperarea unei mame care vede că fiul ei se stinge pe zi ce trece. Le mulţumesc din inimă tuturor celor care ne vor ajuta.

Livia Simona Anghel, Bucureşti

 Sursa: www.libertatea.com