1. Cea mai rezistentă plantă

       După îndelungi dezbateri ale specialiştilor, Welwitschia mirabilis a fost desemnată cea mai rezistentă plantă de pe Terra. Nu este cea mai frumoasă din lume, însă această plantă ce trăieşte în deşertul Namibiei este, fără îndoială, unică, având un aspect ce nu seamănă cu nimic altceva. Planta Welwitschia mirabilis este formată din doar două frunze şi o tulpină viguroasă, cu rădăcini. Cele două frunze cresc până când încep să arate ca nişte antene de fiinţe extraterestre. Tulpina se îngroaşă mai mult decât creşte în înălţime, putând să se ridice până la doi metri şi să se lăţească până la opt metri. Aceste plante trăiesc în medie între 400 şi 1.500 de ani şi pot supravieţui chiar şi cinci ani fără nici o picătură de apă. Welwitschia mirabilis este o specie nu doar rezistentă, ci şi comestibilă, cei care au avut curajul să mănânce aşa ceva spunând că este foarte gustoasă. Probabil din acest motiv a fost botezată şi „Onyanga“, ceea ce înseamnă „ceapa deşertului“.

2. Cea mai mare floare din lume

        Există o plantă exotică şi foarte rară, pe care însă nu v-aţi dori să o aveţi în grădină, indiferent cât de multă celebritate v-ar aduce acest lucru. Vorbim aici despre Rafflesia Arnoldii. Este cea mai mare floare din lume, o plantă exotică, foarte colorată, dar nu foarte frumoasă. Rafflesia arnoldii, care de curând a fost integrată în familia Euphorbiaceae, este planta care produce cea mai mare floare din lume. Numai inflorescenţa ei are o înălţime de 90 de centimetri şi poate ajunge la o greutate de până la zece kilograme. Motivul pentru care nimeni nu şi-ar dori să aibă o asemenea plantă în grădină este faptul că floarea nu este nici pe departe parfumată, dimpotrivă, are un miros ce seamănă izbitor cu cel al cărnii aflate în putrefacţie. Acest miros este însă vital pentru perpetuarea acestei specii, pentru că atrage insectele ce polenizează floarea. Din aceeaşi familie de plante face parte şi Amorphophallus titanum, supranumită „Floarea-cadavru“, care, atunci când înfloreşte, miroase ca un cadavru.

Imagine:  Rafflesia Arnoldii

Amorphophallus: „Floarea-cadavru”

3. Planta care dansează

 

     Evoluţionistul Charles Darwin a numit această plantă „Hedysarum“, botaniştii moderni au botezat-o „Desmodium Gyrans“, iar în zilele noastre este cunoscută drept „Codariocalyx Motorius“. Sau, dacă nu ţineţi minte aceste denumiri sofisticate, îi puteţi spune „Planta dansatoare“, pentru că, în momentul în care aude muzică, această plantă execută tot felul de mişcări, care de care mai graţioase. Se poate spune că este o plantă foarte puţin pretenţioasă, care dansează fericită dacă este aşezată într-un loc luminos şi dacă este udată cu regularitate. Mulţi dintre cei care deţin o astfel de plantă susţin că dansează cel mai frumos pe muzica formaţiei Greatful Dead.

 

 

 4. Floarea sensibilă


       Exista şi aşa ceva. Mimosa Pudica sau Floarea Sensibilă este o plantă ce are o caracteristică neobişnuită: frunzele sale se retrag şi se lasă în jos în momentul în care sunt atinse ori mişcate. Frunzele îşi revin la poziţia iniţială după câteva minute de repaus. Această specie de plante pantropicală este originară din America de Sud şi Centrală.

5.  Planta nemuritoare


       Cunoscută şi sub denumirea de „Trandafirul de Jericho“, Selaginella Lepidophylla este o specie de plante de deşert care a devenit obiectul unui număr impresionant de studii ale botaniştilor, datorită capacităţii sale de a supravieţui secetei. Se pare că această plantă, originară din Deşertul Chihuahua, din nord-estul Mexicului, reuşeşte să se regenereze în mod miraculos după perioadele de secetă cumplită de aici. Când pământul este uscat, tulpina florii se răsuceşte, formând un fel de ghem, care se desface de la sine în momentul în care detectează şi cea mai mică urmă de umiditate.